În era tehnologiei omniprezente, a devenit tot mai evident cât de puțin spațiu au copiii pentru joaca reală — cea nestructurată și pură, care construiește încredere, creativitate și autonomie. Peter Gray vorbește despre acest fenomen în TEDx-ul său „The decline of play”
Gray subliniază că societatea modernă a redus treptat timpul și spațiile în care copiii pot fi liberi — să se joace, să exploreze și, mai ales, să creeze fără intervenție adultă. Terenuri de joacă înlocuite cu mobilier sigur, cercuri restrânse de prieteni sau programări stricte, toate acestea au însemnat o copilărie supravegheată.
„Joaca liberă nu este un bonus — este un ingredient esențial pentru dezvoltarea sănătoasă.”
Ce pierdem când joaca dispare?
Peter Gray amintește că joaca nesupervizată oferă copiilor abilitatea de a:
Testa limitele și propune reguli noi,
Învăța să gestioneze eșecul, planificarea și colaborarea,
Canaliza curiozitatea într-un mod constructiv, nelimitat de „ce are voie” sau „nu are voie”.
Fără aceste experiențe, tinerii riscă să devină suplinitori de validare, prudenți în exces și incerti în fața provocărilor reale.
Cum recuperăm joaca?
Redesign urban și comunitar: Creăm zone sigure, neformale, unde copiii pot inova jocuri pe cont propriu — nu doar locuri verzi gândite de adulți.
Less is more: Mai puține activități programate, mai mult timp liber — un cadru în care copilul își inventează singur activitatea.
Cultura încrederii: Permitem autonomiei prin rotație și experimentare — chiar și cu riscuri mici, naturale, care formează reziliență.
Peter Gray ne provoacă să regândim copilăria: să nu fie un spațiu ghidat, curat, predictibil, ci unul plin de posibilități hazardate, spontane și reale. Copiii au nevoie de joacă — nu de programe, nu de ecrane — ci de nesfârșite oportunități de a fi, pur și simplu… copii.
