Într-o prezentare memorabilă, psihologul social Jonathan Haidt ridică o întrebare esențială pentru vremurile noastre: Ce se întâmplă cu copiii noștri atunci când o mare parte din copilărie este trăită prin ecranul unui smartphone? Răspunsul, susținut de date, cercetări și observații psihologice, este tulburător: trăim o criză tăcută a sănătății mintale în rândul adolescenților – o criză declanșată și agravată de tehnologia pe care o ținem în buzunare.
Copii mai inteligenți sau doar mai conectați? Ce ne spune psihologul Jonathan Haidt despre generația crescută cu smartphone
Într-o prezentare memorabilă, psihologul social Jonathan Haidt ridică o întrebare esențială pentru vremurile noastre: Ce se întâmplă cu copiii noștri atunci când o mare parte din copilărie este trăită prin ecranul unui smartphone?
Răspunsul, susținut de date, cercetări și observații psihologice, este tulburător: trăim o criză tăcută a sănătății mintale în rândul adolescenților – o criză declanșată și agravată de tehnologia pe care o ținem în buzunare.
O generație în declin emoțional
Haidt explică în termeni clari cum, începând cu 2012 – anul în care smartphone-urile au devenit omniprezente și Instagram a explodat – cazurile de depresie, anxietate și autovătămare în rândul adolescenților au crescut alarmant.
Datele arată o legătură directă între timpul petrecut pe rețele sociale și scăderea stimei de sine, tulburări de somn, probleme de concentrare și izolare socială. Iar fetele par a fi cele mai afectate, prin comparațiile constante și presiunea perfecțiunii vizuale promovate online.
„Nu e doar despre telefon. E despre o copilărie pierdută. Una lipsită de joacă liberă, interacțiuni reale și timp petrecut în natură.” – Jonathan Haidt
Nu doar o problemă individuală. Ci una sistemică.
Un punct-cheie din discursul lui Haidt este că nu putem rezolva această problemă doar prin voință individuală sau reguli în familie. Trăim într-un ecosistem digital care funcționează pe baza atenției – și care îi vizează, din ce în ce mai precis, pe copii.
Astfel, avem nevoie de norme comune. De decizii colective. De exemplu:
„Fără smartphone înainte de liceu” – o regulă care poate schimba complet dinamica în clasele de gimnaziu.
Telefoane fără internet pentru copii mai mici.
Mai mult timp petrecut afară, cu alți copii. Mai puține activități structurate, mai mult joc liber.
Ce putem face?
Mesajul lui Haidt nu este unul pesimist, ci un apel la acțiune. Ne invită să privim cu luciditate realitatea și să ne asumăm responsabilitatea pentru generațiile care vin.
În familie, putem începe prin a pune limite clare și a crea contexte de joacă, explorare și conectare reală.
În comunități, putem lansa inițiative precum „Smartphone-Free Schools” sau grupuri de sprijin pentru părinți care își doresc același lucru.
La nivel social, putem susține reglementări care protejează copiii în mediul online, inclusiv limite privind algoritmii de recomandare și colectarea datelor personale.
Copiii nu au nevoie de ecrane ca să fie „în rând cu lumea”. Au nevoie de libertate, de joacă, de plictiseală, de interacțiuni reale. Iar noi, adulții, avem nevoie de curajul de a pune frână unui sistem care le fură copilăria sub pretextul conectării.






