În acest eseu evocator și profund sincer, scriitoarea din generația Z, Freya India, reflectează asupra tipului de copilărie de care copiii din ziua de azi – învăluiți în ecrane – nu mai au parte: o copilărie plină de plictiseală, imaginație, solitudine și conexiuni reale cu lumea. Ea conturează portretul unei copilării mai liniștite, mai bogate, care dispare cu repeziciune, și ne invită să ne întrebăm ce anume permitem, cu sau fără voie, să se piardă. Este un apel poetic și puternic de a ne opri pentru o clipă și a reconsidera ce au cu adevărat nevoie copiii.
De ce o recomandăm: O reflecție emoționantă și ușor de înțeles despre cum ar putea arăta copilăria fără zgomotul digital.
